Stau in fata calculatorului si ma uit cu un aer ganditor la tigarea ce arde din ce in ce mai incet in scrumiera de pe birou.
Cola din pahar parca nici nu mai are rost atunci cand afara bate un vant rece , park totul in aer ar fi murit. In casti o muzica ciudata , dar in acelasi timp relaxanta imi umple urechea cu un sunet care ma impinge sa ma gandesc la viata.
Gandindu'ma la viata incep sa realizez ca nu vom putea face altceva decat sa ne distram , sa ne traim viata de 80 , 90 , 100 de ani , dak nu chiar si mai mult ( si mai putin ) , pana cand vom ajunge in acea garsoniera cu patru scanduri , pe o perna alba , matasoasa , imbracati in costumul cel mai de pret , cu o gramada de oameni care stau si se uita la tine park ai fi vedeta unui concert rock , cand sute chiar si mii de ochi te privesc insistent ce si cum canti .
Un gand ciudat ce ma urmareste fara voia mea , se lasa asupra mintii mele ca un roi de albine asupra unui urs ce le'a furat mierea.Gandul ce ma urmarea acum este infipt adanc in multimea gandurilor mele , spunandu'mi lucruri pe care nu le'as fi crezut nici o data adevarate. Lucruri ca viata e frumoasa dak sti s'o traiest , sau banii nu aduc fericirea sunt lucruri neimportante pe langa ce am aflat in doar cateva secunde. Am aflat in acest scurt timp ca timpul este un ucigas ... un ucigas ce omoara tot ce am simtit , tot ce am trait si simtit vreodata , tot ce am ranit si tot ce am iubit.Cu alte cuvinte , timpul omoara tot . Fie ca acceptam acest lucru sau nu , acesta este adevarul.Timpul , criminalul mai destept ca orice forta armata de pe glob , chiar si din universul , timpul , ucigasul mai presus de lege.
Gandul ca nu doar ingerii se inchina pentru sufletele lor , ci si diavolii , care stau intinsi pe pietrele iadului , cu lacrimi in ochi , rugandu'se pentru o iertare a sufletului , pentru viatza lor , viatza traita in chinui iadului .. gandul aceasta este cel care ma sperie cel mai mult dintre toate.Pariul dintre Dumnezeu si cei patru regi ai iadului pare a fi unul pe care nici o parte nu il va castiga.
In acest moment , sufletul si mintea park au intrat in hibernare. Inocenta mi'a fost rapita , diavolii bucurandu'se din plind de ea. Raspunsurile deja au inceput sa mi se infiga in arhiva din creier , prin fatza ochiilor trecandu'mi imagini din ce in ce mai stranii. Moartea acum mi se pare un lucru ciudat , bizar , caci prin fatza ochiilor mi'a trecut imaginea mortii , imagini care imi par acum clare , ca si cand as fi trecut prin moarte ca sunetul unei viori prin urechiile unui ascultator.Apusul soarelui l'am vazut ca si cand ar fi fost ultimul , lumina lunii si intuneric adus de aceasta fiind singurele lucruri care ma incojurau.
Cuvinte si voci ale unor suflete pierdute imi intra in cap ca un cor de instrumente neacordate.Iesind din aceasta stare , dau de un alt obstacol. Un gand care ma bantuie deja prea des. Credinta in acel Dumnezeu , credinta care ne este intiparita de cand suntem mici , acum este spulberata , vazand cum zi de zi acei patru regi castiga tot mai mult teren.Droguri , violenta , crime , sentimente care duc la depresii .. tot ce se poate mai rau , este intalnit in viatza de zi cu zi , la cel de langa tine , la cel la care nici nu te asteptai. Toata suferintza este dusa de un singur zambet , zambet care doare din ce in ce mai mult , atunci cand totul in jurul tau este negru , atunci cand nimic nu mai este ce pare. " Zambetul celui ce sufera , este mai dureros decat durerea ce o simte cel care plange " ... niste vorbe mult prea destepte spuse de un batran ascuns sub ziare pe o banca din centrul lumii mele.
Incercand sa fug si de acest gand , ma impiedic de o radacina iesita din abis , un abis in care acum cad fara a sti unde o sa ma opresc.Spre ghinionul meu , raman blocat pe o bucata de stanca , umpic mai incolo aflanduse o usa , probabil singura cale de iesire din acest infern.
Intrand pe usa , ajung intr-un culoar infinit , un culoar rece de culoare maro inchis cu o lumina slaba , lumina care imi aduce aminte castelele medievale din secolele trecute. Neavand de ales incep sa merg , privind din cand in cand in spate.Intr'un final ajung la capatul culoarului , unde o singura usa iesea stralucitoare din perete.Neavand ce pierde aleg sa intru pe aceast usa.
Nestiind ce se intampla cu mine , trec printr'un fel de flashback , trezindu'ma inapoi in fata calculatorului , cu capul pe tastatura , cu tigarea terminata , afara soare si cald , de parca nimic nu se intamplase...

-R1pp3r-