Nu m-am atins de nimic,
Le las pe toate la locul lor chiar prăfuite, nu-mi pasă,
Mai am două ore de tăcere întreagă plus firimiturile de la cei plecaţi,

Cei care dorm acum. 

Eu tac, întind mâinile până la obiecte, 
Nu mă ating de nimic
Degetele mele sunt inapte apucării
Au piele cu ochi de orb. 

Doar pereţii închipuiţi alunecă animale fabuloase,
Aş putea să reflectez la o nouă religie aleg un adevăr la întâmplare
Sucurile gastrice mă fac să planez.

Dar nu
Hotărârea nu e comunicabilă 
Deci tac.